Guzganii culturii naționale

Voi ați observat că de Ziua culturii naționale se activează o categorie aparte de persoane? Exact ca la înmomântări. Pe lângă familie și apropiații defunctului, se prind în cortegiu unele persoane care n-au câtuși de puțin habar de păcătoasa și umila existență a răposatului. Iar aceste persoane care parazitează procesiunea funerară își strigă durerea seacă de parcă cel plecat le-ar fi fost cel puțin tovarăș de cătănie. Dar, de fapt, ele s-au agățat în convoiul tristeții doar pentru că fie la casa de pariuri unde își puneau biletul nu mai funcționa sistemul, fie că nu deschisese încă la butic pentru a-și bea nesul rentabil, în capot și papuci.

Așa și cu Ziua culturii naționale. Asemenea guzgani, pe care dacă îi scapi în vreo bibliotecă se apucă să ronțăie din cărți, nicidecum să le ridice copertele, se prind, ca bocitoarele, în cortegiile de ”culturiști” de conjunctură din spațiul public. Și jelesc soarta culturii naționale, trafichează de la unul la altul citate care mai de care mai simandicoase din autori cu nume de ”stații de metrou” (că doar numele lor nu le indică nimic altceva!), rostogolesc poezii și ce le mai trece prin capul vid, având credința că osteneala lor e vitală pentru supraviețuirea culturii naționale.

Cu o lună și puțin în urmă, am scris și despre patrioții de paradă de la Ziua națională (CITEȘTE AICI MAI MULT!). Aceștia sunt înrudiți cu specia guzganilor culturii naționale. Și unii, și ceilalți au existențe efemere. Asemenea fluturilor de Rusalii, trăiesc o singură zi! Dar, în acea zi, sunt sârguincioși cât alții în 10 ani.

Ghid de recunoaștere a guzganilor culturii naționale

Vă las aici un ghid sumar, în doar zece pași, pentru a-i recunoaște pe guzganii culturii naționale:

1. Își atașează stegulețul ”Salvează Cultura Națională” la imaginea de profil;
2. Semnează petițiile ”Culturea ie România” sau ”Viitorul copilor noștri conteazp” (sic!);
3. Se alătură campaniei ”Je suis Mihai Eminescu”;
4. Dau like și share primelor două versuri din ”Luceafărul”;
5. Le atribuie replici din producțiile Netflix lui Cioran, Arghezi ori Blaga;
6. Postează citate motivaționale din Tzancă Uraganu și îl creditează cu ele pe Sadoveanu;
7. Pentru a n-a oară, culeg like-uri pe pagini lor cu obsesivul citat al lui Petre Țuțea: ”Am stat 13 ani în temniță pentru un popor de idioți”;
8. Se pozează în dormitor cu 7-8 cărți desfoiate admirativ în pat;
9. Transmit ”laif” pe Facebook de la vernisaje și săli de teatru;
10. Poartă tricouri cu mesajul ”Eu am facultatea vieții”.

Pe mulți dintre acești șobolani, guzgani – sau cum îi mângâia Petre Țuțea – îi veți regăsi aciuați și prin ”cercuri înalte”, dar de joasă vibrație intelectuală. Ei se diferențiază de guzganii comuni doar prin faptul că au o stilistică cultivată a aparițiilor publice, trec pe la frizerie înainte de shootingul pentru Facebook și, obligatoriu, poartă costum! Pentru ei, costumul este, într-o asemenea zi, ca pijamaua înainte de culcare.

Guzganii nu se ascund numai în ”lumea bună”. Ci și printre ”influenceri”. În această zi, aceștia din urmă sunt marketizați tematic. Ei organizează concursuri pe teme culturale și își premiază comunitatea de guzgani cu vouchere la tigăi ori la covorașe pentru mașină.

Slavă Domnului, cultură națională, că asemenea guzgani nu-și pun mintea cu tine și în celelalte zile ale anului, fiindcă te-ar fi zdrențuit! Ți-ar fi sfâșiat trecutul, hotarele și te-ar fi înrolat în trendingul inculturii naționale. Așa încât, de mâine, bucură-te de tihnă și de emblemele tale! Guzganii te vor nesocoti și se vor preocupa de alte zile! Și vor fi nenumărate. Nu mai departe de martie, când falocrații cei mai aprigi se vor îngrămădi să vă transmită ”La mulți ani, doamnelor!”